Parchetul montat peste încălzire în pardoseală trebuie ales nu doar după aspect, ci și după comportamentul termic. Cele mai importante proprietăți sunt conductivitatea termică, rezistența termică și căldura specifică. Acestea arată cât de ușor trece căldura prin pardoseala din lemn, cât de mult se opune parchetul trecerii căldurii și câtă energie poate stoca materialul.

Ce este conductivitatea termică a parchetului?

Conductivitatea termică, notată cu λ (lambda), arată cât de ușor conduce căldura un material. Se exprimă în W/m·K.

În cazul pardoselilor din lemn, conductivitatea termică depinde de esența lemnului, densitate, umiditate și structura materialului.

Pe scurt:

• λ mai mic = lemnul conduce mai greu căldura și izolează mai bine;
• λ mai mare = lemnul conduce mai ușor căldura și transmite mai bine energia spre cameră.

Pentru încălzirea în pardoseală, un lemn cu conductivitate termică mai bună permite transferul mai eficient al căldurii din șapă către suprafața pardoselii.

Exemple de conductivitate termică la esențe de lemn

Esență de lemn	Conductivitate termică aproximativă λ
Brad	0,12 W/m·K
Pin	0,14 W/m·K
Nuc	0,17 W/m·K
Fag	0,18 W/m·K
Stejar	0,18 W/m·K
Iroko	0,17 W/m·K

Stejarul și fagul conduc căldura mai bine decât bradul sau pinul, deoarece au o densitate mai mare. Totuși, diferențele rămân moderate, iar grosimea parchetului are un rol foarte important.